Expediția celor 12.000 de km pedalați în jurul Europei

Capitolul I

Salut eu sunt Florin, pentru cei care intrați pentru prima dată pe aici. Titlul nu este un clickbait, povestea este reală și este povestea mea. Am pornit în această expediție acum 5 luni și ceva. Acum 7 luni nici măcar nu dețineam o bicicletă. Mă gândisem la acest tip de aventură de ceva timp, dar nu avusesem curajul să o pun în practică.

Aventura a început pe 16 iulie când am pornit din Cluj Napoca către Vilnius, Lituania cu avionul. Împachetasem bicicleta cu vreo două zile înainte, mi-aș fi dorit să pedalez direct din România, dar abia ce terminasem de prezentat lucrarea de disertație. Era prea târziu pentru planul meu curajos de amplu, am ajuns la Vilnius cu bine după o escală la Istanbul. Am ajuns pe 17 iulie, pe 18 mi-am montat bicicleta, cum am știut mai bine. Cu toate acestea nu mi-am putut seta deraiorul cum mi-aș fi dorit.

În continuare o să prezint această expediție pe zile, cu notițe preluate din jurnalul meu, cu sute de poze și cu picanterii. O să prezint mai multe zile într-un articol având în vedere că această aventură a durat 145 de zile.

Ziua 1

Îmi amintesc și acum noaptea de dinaintea plecării la drum, eram paralizat de frică, nu am pus geană pe geană toată noaptea. Efectiv până în acel moment nu realizasem în ce m-am băgat. M-am pornit la drum în jur de ora 07:00, panicat, nu știam dacă o să găsesc un loc unde sa îmi pun cortul, nu știam cât o să merg în acea zi. Dar cel mai important pentru prima dată în viață, am experimentat un sentiment intens de singurătate. Bagajele destul de grele, mi-am forțat exagerat de mult brațele, din cauza greutății bicicleta trepida. Mi-am permis să ascult și muzică, pentru că Lituania deține o infrastructură bunicică pentru ciclism.

După vreo 20 de km de pedalat am auzit un zgomot ciudat la roata din față. Acum când mă gândesc știu care a fost problema, pe atunci era doar panică, am încercat cu disperare să înțeleg care e problema, dar degeaba. Am găsit foarte greu un loc unde să campez, fiind la început, paranoia era pe val. Am găsit un drum ce ducea într-o pădure, am ieșit de pe acest drum forestier și m-am afundat într-o pădure de foioase. Aici alt amar, țânțarii, până mi-am despachetat eu bulendrele recte cortul, aceștia s-au ospătat din sângele meu de nebun curajos. Deznodământul zilei: 92 de km.

Am reușit în cele din urmă să mă adăpostesc, am înfulecat din hrana rece așteptând lăsarea serii. Și seara a venit cu foșnet de ramuri și frunze. Era de-a dreptul sumbru, am mai dormit în cort, dar la bunica în bătătură, nu unde a înțărcat mutu iapa. Credeți că am putut dormi? Nici pomeneală, pe la vreo 02:00 noaptea o căprioară a început să boncănească speriată la rândul ei de prezența mea.

Ziua 2

După o noapte de somn tumultuos, mi-am început ziua cu oboseală și amorțeală de oase. Doar că drumul plin de nisip și pietriș nu mi-au îngăduit să mă mai gândesc la nesomn. Am ajuns în primul oraș, și am tăbărât în primul mall să îmi iau căști noi, haleală și alte nimicuri. Am găsit și o benzinărie unde mi-am pus niscaiva benzină pentru aragazul meu portabil. A doua noapte de campat, zona un pic mai bună, mi-am făcut și mâncare caldă pentru prima dată. Paste cu roșii, o conservă de ton și de la mine putere, vreo trei linguri de unt de arahide.

Dacă vă place structura și modul în care am descris acest prim articol, nu uitați să dați un comentariu și eventual un share pe rețelele de socializare.

%d blogeri au apreciat asta: