Clipe fericite în Parcul Național Taroko

Când m-am hotărât să călătoresc în Taiwan, știam deja că vreau să văd și partea naturală a țării (munți, parcuri, junglă, cascade, plaje, etc.). Așa că într-o după amiază îmi fac repede un băgăjel cât pentru 2 zile, dau fuga în gara centrală din Taipei și cumpăr bilete spre fericire. Fericirea se afla undeva în sud estul insulei, într-un orășel micuț numit Hualien. După 3 ore de confort și priveliști luxuriante, ajung în Hualien și intru în primul hostel ce îmi iese în cale. Hostel, deci nu chestii de lux, mic dejun la pat și finețuri de astea, am terminat cu acel tip de călătorit, un pat într-o cameră la comun și un duș îmi este destul.

Mă trezesc de dimineață și caut cel mai apropiat magazin de închiriat biciclete, aveam în plan să văd o plajă frumoasă din apropiere. În drum spre magazin sunt abordat de către un domn care închiria scutere. Eu știam deja povestea, permis internațional, acte, nici nu visam cu o zi înainte că aș putea închiria un scuter. Acum să o spun și pe cea dreaptă, nici nu mai condusesem un scuter până atunci. Dar ce să vezi, omu îmi zice că nu am nevoie de permis internațional, că merge și cel național. A fost pentru prima dată în viața mea când am fost bucuros de acest tip de abordare. Partea faină de acum vine, 24 de ore 400 TWD ( asta îi undeva în jur de 13 euro), șefu îmi arată cum funcționează scuteru, simplu și rapid. După asta direct în benzinărie, pun benzină de încă vreo sută de dolari taiwanezi și iau calea codrului cum se zice (în cazul meu a Parcului Național Taroko).

20180730_100508

Eu și mobra

Dar ce parc domnule 920 km²!!! Am ales să văd prima dată plaja de care aflasem câte ceva de la un coleg de muncă din Taipei. Dar priveliștile nu m-au lăsat să ajung atât de repede la destinație, eram înconjurat de atât de multă natură încât de multe ori mă trezeam că frânez brusc. Toate ca toate da soarele ardea cu nesimțire și cremă de protecție nein. Stomacu și el supărat pe mine că l-am lăsat fără mic dejun, ce să fie, ce să fie? Primul 7 Eleven ieșit în cale a fost salvarea, salvarea au fost defapt 3 puști care m-au îndrumat bucuroși spre raionul de cosmetice. O mică paranteză, toți se uitau la mine ca la urs, erau toți curioși de unde vin și ce caut în micul lor orășel. Oamenii de aici nu mai par asiatici, trăsăturile lor sunt mult mai comune cu a populației din Hawai sau insulele din Oceania, asta pentru că în Hualien există o comunitate importantă de indigeni. Trecând peste paranteză, după ce m-am alimentat cu apă, 2 pachețele de orez cu carne și o banană, pornesc motorul și din nou la drum.

20180730_114032

Salvatorii mei

Drumul mă conduce lin de-a lungul Pacificului, priveliștea este încântătoare, pozele în cazul ăsta sunt de prisos. Sentimentul este unic, simțeam o bucurie intensă venind din stomac, cântam de bucurie. Ajung și unde mi-am propus, dar pe parcurs descopăr și alte priveliști minunate. Chiar am decis să fac baie în Pacific, pentru că mi-am luat cu mine ochelarii de înot, dar nu și slipi de schimb sau prosop. La ce îmi trebuie? Mă așteptam ca oceanu să fie mai rece, în Atlantic nu am avut o experiență prea plăcută, dar aici e cald și bine, nu sunt valuri, apa curată. Doar un mic detaliu, e ilegal să înoți în Hualien, pentru că sunt curenți puternici. Detalii, tot am înotat, nu înțelegeam de ce nimeni nu înota și de ce toată lumea se uita la mine ca la o fantomă. Aveam să aflu deabea la întoarcerea mea în Taipei că am făcut o ilegalitare, care m-ar fi costat o amendă de câteva sute. Dar puteam să rezist?

20180730_101840

Plaja cu pricina

20180730_104731

Raiu pe pământ?

20180730_120234

Altă plajă

20180730_121415

V-am spus vegetație luxuriantă

20180730_123158

Coasta Pacificului

20180730_123224

Îți vine să o bagi într-un borcan și să o iei acasă

20180730_124943

Parcă era plaja mea

DSC_0612

Bun, după ce soare și-a făcut de cap cu pielea mea, am decis să mă retrag la umbră. Las coasta Pacificului în spate și accelerez spre centrul parcului, rar am trăit asemenea emoții. Puține au fost momentele în care am plâns de fericire, ei bine ăsta a fost unu dintre acele momente, pur și simplu am avut parte de o explozie de emoții pozitive. Pe lângă fericire am simțit un puternic sentiment de libertate, nu mă leagă nimic de nimeni, și totuși de multe ori simt că sunt blocat. Dar nu aici, tot ce mă înconjura era mirific, de la vegetație, tuneluri, un miros specific, miros de proaspăt. Deși erau 28-29 de grade afară, aici temperatura nu era resimțită atât de puternic.

De cele mai multe ori m-am regăsit conducând zeci de minute, fără să întâlnesc mașini sau pietoni. Cum ziceam, sentimentu de libertate era foarte intens, oricât de mult aș dori să îmi exprim trăirile aici nu o să reușesc să redau nici 5% din ce am trăit. Drumurile sunt de o calitate superioară, durabile și trec prin locuri care te fac să visezi. Parcul are 12 obiective principale, cascade, temple și poteci.

20180730_140313

Care cale să apuc?

20180730_140435

Heaven?

20180730_140710

80 years old

20180730_141931

Tunel după tunel

20180730_142358

Cuvintele sunt de prisos uneori

20180730_144259

Centrul parcului național

20180730_153337

Drumuri peste drumuri

20180730_163513

Mirific

20180730_163630

Singura unitate de cazare din cadrul parcului

Am ales să văd doar ce era mai important, pentru că timpul nu îmi permitea prea multe. Dar cu ce am văzut, pot să mor liniștit pentru că știu că nu am trăit degeaba. Taroko National Park e imaginea paradisului pe pământ. Nici orașul nu m-a dezamăgit, plin de locuri frumoase, cu multe elemente naturale în interior. Am avut parte și de o cină mai ciudată (broaște întregi nu doar bulane, cu orez), da mai fac experimente pe mine din când în când. Dar pentru cei care o să comenteze că e scârbos, vedeți-vă de porcu vostru că e mai curat.

20180730_172618

La apus de soare

20180730_174445

Just amazing

20180730_181355

Night market

20180730_183212

Cum spuneam, indigeni.

20180730_185116

A la cart – 2 euro porția de broscuță

20180731_182700

Nu o să te uit niciodată Hualien

20180731_182724

Nu e photoshop nu e poză de pe internet

Toată povestea de mai sus s-a petrecut pe decursul a unei singure zile. A doua zi trebuia să revin în Taipei, dar mai aveam vreo 7-8 ore timp pentru explorat. Așa că am inchiriat scuterul pentru încă o zi și am continuat să explorez parcul. Nu am regretat decizia luată, deși prin unele locuri am trecut de 3-4 ori, senzația a rămas aceiași, pură bucurie.

20180731_110441

Maimuțica stă relax

20180731_130916

Cea mai frumoasă zonă

20180731_134002

Just natural

20180731_134137

And a road

20180731_134527

Same road

DSC_0619

Un templu și o cascadă

DSC_0626 2

Două temple și o cascadă

DSC_0633 2

Uită de Thailanda și hai in Taiwan

Concluzie: Hualien a fost extraordinar, zile la rând, tot m-am gândit dacă ar trebui să mă mai duc odată să văd acest loc. Mi-am găsit liniștea aici, am învățat chestii noi, am creat noi legături, am gustat un pic din paradis. Rămâneți cu mine, promit să aduc mai multe povești din această țară minunată. Un share ajută enorm, cius.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: